Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

ÎMPĂCA CU VIAȚA - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ÎMPĂCA CU VIAȚA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 106 pentru ÎMPĂCA CU VIAȚA.

Duiliu Zamfirescu - Viața la țară

... valea Ialomiței, la stânga, pe desișul pădurii de Aramă, iar în față pe cotiturile ulițelor strâmbe ale satului. Toată curtea boierească trăiește liniștită și bogată, cu cârduri întregi de gâște, de curci și de claponi; cu bibilici țiuitoare; cu căruțe dejugate; cu argații ce umblă a treabă de colo până colo — și seara, când vine cireada de la câmp, cumpăna puțului, scârțâind neunsă între ... subsuori, trecură într-o odaie răcoroasă, mare, în care bătrâna păru a se înzdreveni ca prin farmec. Sofia Murguleț se îngrijea de babă cu un interes nespus. O puse să-și istorisească patima de la descălicătoare, îi dete cafea cu lămâie, pică oțet pe un cărbune sub nasul ei — iar pe de altă parte porunci să aducă tânărului dulceață, cafea, tutun, cu tot dichisul cuvenit. — Ia spune-ne, coană Profirițo, cum îți vine?... Aci, începu bătrâna o lungă șiretenie de vorbă: — Uite, maică, îmi vine ... nesimțite într-o odaie vecină, lăsându-l să-și potolească singur furia. Conu Dinu, rămas singur, prinse a innoda firul vremilor de azi cu lungul șir al celor trecute, și a se întreba, ...

 

Petre Ispirescu - Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

... urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești; De când se scria musca pe părete, Mai ... de gând să facă și calul îi zise: - Ca să ajungi la dorința ta, trebuie să ceri de la tată-tău paloșul, sulița, arcul, tolba cu săgețile și hainele ce le purta el când era flăcău; iar pe mine să mă îngrijești cu însuți mâna ta șase săptămâni și orzul să mi-l dai fiert în lapte. Cerând împăratului lucrurile ce-l povățuise calul, el a chemat ... ea, nene, dobora copacii: așa de iute mergea; iar calul se urcă ca vântul până cam deasupra ei și Făt-Frumos îi luă un picior cu săgeata și, când era gata a o lovi cu a doua săgeată, strigă ea: - Stăi, Făt-Frumos, că nu-ți fac nimic! Și văzând că nu o crede, îi dete înscris cu ... una din cele trei fete ce avea, frumoase ca niște zâne; el însă nu voi, ci îi spuse curat ce căuta; atunci ea îi zise: - ...

 

Mihai Eminescu - Înger și demon

... n oglindă a copilei umbră plină - Umbra ei, ce ca și dânsa stă în rugă-ngenuncheată. Ce-ți lipsește oare ție, blond copil cu-a ta mărire, Cu de marmur-albă față și cu mânile de ceară, Văl - o negură diafană mestecată-n stele; - clară E privirea-ți inocentă sub a genelor umbrire; Ce-ți lipsește să ... ndărăt. În a sufletului taină, ea iubea. Clar și încet Se ivea fața de demon fecioreștile ei vise. Ea-l vedea mișcând poporul cu idei reci, îndrăznețe; Ce puternic e - gândi ea, cu-amoroasă dulce spaimă; El prezentul îl răscoală cu-a gândirilor lui faimă Contra tot ce grămădiră veacuri lungi și frunți mărețe. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfășoară În stindardul roș și fruntea-i aspră-adâncă, încrețită, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau și vorba-i ... ultim îi împacă toată viața-i de durere; Ah! șoptește el pe moarte - cine ești ghicesc, iubită. Am urmat pământul ista, vremea mea, viața, poporul Cu ...

 

Alexei Mateevici - Iuda

... Nădăjduind la vindecare Ea peste mări și peste țări Venit-a, poate, ușurare Să-i deie Cel trimis din cer? Era de-acum cu rugăciune 'Naintea lui Hristos să cadă Și iată, cu amărăciune, Aude vestea minunată: Cel ce a dragostei lumini În rele inimi a aprins, Stăpân, ce n-a știut ... Nu — îi Iuda. Nu dorința De rugăciune l-a adus La crucea Domnului Iisus: A se ruga el nu putea Cu firea ce-n păcat ardea; A se ierta cu Trupul Sfânt Nu i-a trecut prin negrul gând... El singur sta nedumerit Și nu știa de ce-a venit. IV ... nu-i găsi Tu nicăierea liniștire, Și pentru aspra-ți pedepsire Hristos în veci ți s-a ivi. Fugi de această cruce sfântă, Cu sărutare n-o spurca, Cu-a lui Hristos Ființă blândă În veci nu te vei împăca... . . . . . . . . . . . . . . . . . Și a fugit... . . . . . . . . . . . . . . . . . VIII În depărtare, A zilei zori frumosul soare, Ca un foc mare, a aprins, Și zorile ... ...

 

Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia

... Ah, Doamne, într-acea stare     Mai fost-au vreun om pe lume, ca să creadă-a mea durere ?     Tu, sîngura mea stăpînă, tu, viață, tu mîngîiere,     Ai simțit și-ndată mila din sufletul tău pornită     Cu rumăn de rușinare pe fața ta zugrăvită     Și cu tremurul de spaimă, lipsîtă de cuvîntare,     Ți-ai mărturisit căderea numai prin îmbrățoșere.     Ș-ai primit, ah, norocire, supt copaciul acel mare,     Ce pare că ... mai pot trăi, Zulnio, măcar cîtu-i o clipală.         Alerg, mă duc și vin iarăși, cufundat într-o tăcere.     În durere cunosc viața și în viață tot durere.     Caut, cerc stîncile toate, mă îngrop în adîncime,     Petrecerea mi-i plăcută întru întunericime.     Acolo neadormita, pustnica privighetoare,     Bocindu-să cu durere de-o asămenea-ntîmplare,     Să vaită și să plînge, mă ascultă, mă jălește     Firea toată parcă zice : „Amoriu să răstignește !â€�     Toate-mi ... oțărăște a-nsămna pricini străine.         Așadar, dragă Zulnio, depărtat de-a tale brață,     Am agiuns într-acea stare unde sînt mort cu viață.     Îngîmfatele protivnici ce să au la vro părere     Și te pomenesc cu

 

Gheorghe Asachi - Credința

... ascunsul lor, Îl încungiură, l-atacă și cu furie-nveninată În potica cea îngustă calea-i cearcă a închide, Ca să-l prindă cu odoare, spre a-l prăda și a-l ucide. De la mine ce se cere, a strigat de fior ... astă lume decât viața ticăloasă, Și-asta încă pănă-n sară a da regelul m-am prins. Smulge arma de la hoțul, și cu voce furioasă De amic nu te îndura! strig, apoi cu cea măciugă La pământ pe trei i culcă, ceialalți se dau la fugă. Soarele ieșind din nouri săgetează al său foc, De căldură, d-osteneală ... sa pătrunde; Stă, ascultă ș-apoi vede dintre stânci un izvor viu, Ce varsa în vas de piatră argintoase a lui unde. Acolo, cu însatare, soarbe, s-udă, se-nviază, A lui membre ostenite cu putere răcorează. Acum soarele-ntre arbori lunecând al său lucor, Preste iarba înverzită tindea umbre colosale, Ce prin forme îngăimate zugrăveau icoana lor; Călători doi ... adâncul răsunat-au vorba lor, Conștiința, grija îl mână și-a lui pas înaripează. Turnurile Siracuzei soarele apuitor, Răsfrângându-se prin nouri, aurea ...

 

Mihai Eminescu - Satira II

... Mihai Eminescu - Satira II Satira II de Mihai Eminescu De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt, Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A ... Ascultând pe vechii dascăli cârpocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume stând s-adune Și-n a lucrurilor peteci căutând înțelepciune? Cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-horum Câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum ; Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minții scripet, Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet. Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos, Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din chaos Și cum neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocile se ... cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul. Și de-aceea de-azi nainte poți să nu mă mai întrebi De ce ritmul nu m-abate cu ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea II

... Mihai Eminescu - Scrisoarea II Scrisoarea II de Mihai Eminescu De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt, Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A ... Ascultînd pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume stînd s-adune Și-n a lucrurilor peteci căutînd înțelepciune? Cu murmurele lor blînde, un izvor de horum - harum Cîștigînd cu clipoceală nervum rerum gerendarum; Cu evlavie adîncă ne-nvîrteau al minții scripet, Legănînd cînd o planetă, cînd pe-un rege din Egipet. Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos, Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din chaos Și cum neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocele se ... cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul. Și de-aceea de-azi-nainte poți să nu mă mai întrebi De ce ritmul nu m-abate cu ...

 

Dimitrie Anghel - Două glasuri

... un ceas fatal, iar după silueta ei, linia întinsului cîmp, unde mulți alți ca și mine căzuseră, desigur, acolo unde-i ajunsese ceasul rău. Împăcat cu soarta, în liniștea și singurătatea aceea mare ce mă împresura, simțeam că mi-era lesne să mor. Cu fața în sus, pîndind întîiele licăriri ale stelelor, așteptam niclintit clipa din urmă și, nu știu cum, simțeam chiar un fel de voluptate, știind că ... fi vrut pe cineva la căpătîiul meu, ca să pot înfrunta agonia... Și-atunci, ca un răspuns plîngerii aceleia, ce trezise în mine dragostea de viață, răsuflînd îndelung, am răspuns cu o altă plîngere, cu un alt strigăt de ajutor, la care glasul nevăzutului muribund s-a trezit din nou, simțind și el desigur ca și mine că ... care răspunde : "Eu tot mai trăiesc". Și cît a ținut plîngerea aceea a necunoscutului, viața mi s-a părut cu putință, stăruința firească, nădejdea, ceva sublim. Una după alta însă, stelele au murit, luminoșii ochi de sus și-au închis pe rînd pleoapele și plînsul ... al unui spital... Al cui era geamătul acela ce venise pînă la mine în noapte, al cui era strigătul acela de ajutor ce se înfrățise ...

 

Ion Luca Caragiale - Telegrame

... cetățean onorabil, pentru romanse cu individ infam localitate, întâlnind nefericitul soț, căpătat bună lecție moralitate în public, care aprobat. Această fimee fără inimă neroșind amenințat cu sbiri puteri, deoarece complicele directoru prefecturi. Corespondent. * Onor. prim-ministru București. A doua oară atacat palme picioare piața endepedenți acelaș bandit director scandalos ... Dacă până mâne dimineață n-avem raportul dv., veți fi considerat ca demisionat. Ministrul Justiției * Ecs. sale ministru Justiției București. Raport. Cercetat imediat cazul și cu respect raportez urgent. Acu cinci zile duminecă, fiind absent anchetă județ, orele 2 p.m. directorul prefecturi Raul Grigorașcu afla cafine central jucând table cu căpitan Pavlache intedență. Mare devenă foarte iritat pronunțat dumnezeu mami, nu personal cineva, ci ghinion. Atunci Costăchel Gudurău care sta altă masă criticând guvernul gura ... moment, dacă nu vreți să fiți telegrafic destituit. Ministru Justiției. * Ecs. sale ministru Justiției București Costăchel Gudurău liberat az dimineață lipsă probe intenție asasinat. Împăcat cu directoru. Pupat toți piața endependenți. Mâne sară logodna Raul madam Atenaisa Perjoiu. Dânsa renunțat orce pretenție revandicare paraferna de la Albert Gudurău, dând înscris primit ... minister public pre gră pentru mini, vă rog respectos a mi se acorda mie postul de avocatu statului, pe care o voiu îndeplini

 

Ioan Slavici - Cine pleacă%3F

... hotarele lumiÄ­ stăpânite de moravurÄ­ maÄ­ dulcÄ­. EroiÄ­ noștri dar toțÄ­ aÅ­ fost apÄ•rătorÄ­ de țară, de neam și de lege, marÄ­ prin înțelepciunea cu care aÅ­ sciut să susțină dreptatea, și prin bărbăția cu care aÅ­ respins pe asupritorÄ­, iar nu prin destoinicia lor de a stĂ³rce măduva din Ă³sele altora. Chiar MihaiÅ­-Vodă VitĂ ... nicÄ­ o dată din vedere, că cu cât maÄ­ marÄ­ îțÄ­ sînt datoriile, și sînt neobosoțÄ­ în purtarea sarcinilor ce aÅ­ primit și neînduplecațÄ­ față cu ceÄ­ negligențÄ­ orÄ­ neoneștÄ­. Aceia, carÄ­ fac negoț, nu-l fac pentru-ca, profitând de nevoile, de slăbiciunile, de nepriceperea orÄ­ de ușurința altora, să ... dar nu ne-am schimbat firea și nu putem să suferim în mijlocul nostru Ă³menÄ­, carÄ­ trăesc secând puterile de viĂ©ță ale altora. Cu cât maÄ­ mult ne ridicăm prin cultură, cu atât maÄ­ vîrtos iese în noÄ­ la ivĂ©lă firea cea adevărată a raseÄ­ nĂ³stre și cu atât maÄ­ neînduplecațÄ­ devenim față cu cei ce nu sînt în stare să iubĂ©scă pe semeniÄ­ lor și să ia parte la lucrarea obștească,

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...